Probabil că tuturor copiilor le plac dinozaurii. Și nouă ne plac. Tocmai de aceea ne place povestea cu Truli și Bruli.
Se spune că Truli și Bruli erau prieteni-dinozauri foarte buni. Atât de buni încât impărțeau toate jocurile, glumele și orice altceva mai împart niște prieteni buni. Mai puțin… mâncarea. De ce? E simplu. Truli mânca doar ierburi și plante iar mâncarea favorită lui Bruli erau insectele.
Truli nu putea înțelege cum Bruli spunea adeseori:
„Mi-e poftă de niște furnici!”
„Aș mânca niște gândăcei crocanți!”
„Azi mama mi-a gătit niște greierași, abia aștept ora mesei!”
Si nici Bruli nu putea să creadă când Truli se trezea vorbind:
„Tot ce aș vrea să mănânc azi sunt niște ferigi proaspete!”
„Mâncarea mea preferată este tocănița de ștevie!”
Dar cu toate acestea cei doi dinozauri erau de nedespărțit. Se jucau de dimineață până seara împreună, mergeau la școala de dinozauri împreună, făceau temele împreună. Și bineînțeles, nu mâncau împreună.
Într-o zi cei doi prieteni au plecat la plimbare prin pădurea de lângă casă. Aveau de făcut un proiect pentru școală, cu tema „Surprizele naturii”.
„Truli, eu vreau să găsim ceva extraordinar! Natura e plină de surprize!”
„Sigur că da! Dar de unde începem?”, îi răspunde Bruli.
„Păi eu zic să observăm tot în jurul nostru și la finalul plimbării hotărâm care dintre surprize e cea mai deosebită.”
Și începuseră să își noteze în caiețelul lor de cercetători începători:
1. Un fluture albastru cu aripi uriașe
2. O gărgăriță cu 100 de buline
3. Un fir de iarbă înalt de-o șchioapă
4. O floare cu miros de somn
5. O pasăre cu ciocul încovoiat
6. Un arbore muzical
7. O piatră în formă de romb
8. Fructe de pădure cu gust de sirop de tuse
9. O frunză cu perișori mătăsoși
10.…
„Bruli, o să avem mare succes! Lista noastră de surprize e deja foarte lungă!” spuse entuziasmat Truli.
Dar ce nu observaseră cei doi prieteni este că undeva în apropiere un mare dinozaur carnivor își făcea plimbarea de dimineață. Nu lipsi mult și următoarea surpriză pe listă a fost:
„Carnivor! Fugi!”
Truli se adăposti într-o mică scobitură în pământ iar Bruli se cocoță în cel mai apropiat copac. Dar ce să vezi. Fiorosul dinozaur carnivor se hotărî să poposească în poieniță pentru un somnic. Și un șir lung de sforăituri au început să răsune zgomotos. Se pare că cei doi nu aveau de ales decât să aștepte.
Și au așteptat. Și au așteptat. Și iar au așteptat. Se pare însă că somnul de carnivor durează foarte mult. Și în curând le veni și ora mesei. Stomăcelul începuse să dea de știre și el că vrea papa. Dar ce să mănânce? Truli avea împrejur doar furnici, iar Bruli doar frunze.
„De ce nu m-am adăpostit eu în vizuină?” se gândea trist Bruli. „Aș fi ospătat fără griji furnici și gândăcei.”
“De ce nu m-am suit eu în copac?” ofta Truli. M-aș fi îndopat cu frunzulițe!”
“Știu! Mă prefac că sunt Truli și că îmi plac frunzele!” și-a zis Bruli.
“Am o idee! Mă gândesc că sunt Bruli și că îmi plac insectele!”, spuse Truli.
Și cu aceste schimbări imaginare de roluri cei doi au gustat din mâncarea preferată a prietenului lor. Și apoi:
“Oau, dar frunzulițele astea suculente sunt chiar delicioase!”
“Iam-Iam, furnicile crocante sunt foarte gustoase!”
Se pare că cei doi puteau nota pe listă o nouă surpriză. Deși credeau că își cunosc mâncărurile preferate, gusturile noi pot fi și ele foarte bune.
Cu burtica plină, așteptau acum liniștiți să se trezească dinozaurul carnivor. Și nici nu a mai trecut mult până când acesta o și făcu. Truli și Bruli l-au urmărit din ascunzătoare cum se depărtează încet. Au ieșit apoi cu grijă și s-au îmbrățișat:
„A fost cât pe ce! Norocul nostru că ne-am ascuns bine.”
„E și normal, doar suntem campioni la „V-ați ascunselea”!”
„Nu o să îți vină să crezi, dar am mâncat frunze. Și mi-au plăcut!”
“Iar eu am mâncat furnici! Și mie mi-au plăcut!”
“Ce supriză! Ce zici de asta prietene? Hai să notăm în caiet!”
În caietul de cercetaș a apărut scris:
10. Noi. Noi putem fi cea mai mare supriză a naturii.
Cei doi dinozauri au descoperit din aceea zi că pot împărți și bucuria mesei. În plus, proiectul lor școlar a fost câștigător. Acest lucru i-a bucurat și i-a îndemnat să își continue munca de cercetași. Descoperirile lor sunt toate notate în cartea intitulată:
„Truli si Bruli în natură – o cercetare dinozaurească”.
Poate vreun paleontolog român o va descoperi în vreun sit de cercetare și așa vom afla și noi întreaga poveste a celor doi prieteni.
Și-uite așa am povestit,
Ceva nemaiauzit!
Sper că ți-a plăcut, copile,
Și să povestim cu bine!